Privesc la mama
 
                
	Privesc la mama. E batrana
	si tanara nu sunt nici eu.
	Tot ce facea usor odata,
	acum ii pare atat de greu.
	Vad ochii dragi plini de iubire,
	privind la mine obositi.
	Simt pasii ei, odata sprinteni,
	Cum calca greu si osteniti.
	Incerc ades sa-i prind eu bratul
	si-n mersul ei s-o sprijinesc,
	Caci stiu: sosi-va ora-n care,
	pe drum neintors o s-o-nsotesc!
	Neputincioasa-ntreaba adesea
	despre nimic, despre ceva.
	Raspunde-i fara sovaire,
	Da-i tot ce vrea si n-o certa!
	Si daca, totusi, nu-ntelege,
	repeta iar¦ Nu te-ntrista!
	Gandeste-te ce-aproape-i vremea
	cand nu te va mai intreba!
	Maria Demetriad, Privesc la mama