Adevarata putere a omului consta in blandetea sa

Intalnim atat in Vechiul Testament, cat mai ales in Noul Testament pe scriitorii inspirati de Duhul Sfant vorbind despre poporul lui Dumnezeu ca despre turma oilor cuvantatoare. V-ati intrebat vreodata de ce vrea Domnul sa ne asemene oilor? Oare de ce nu au fost alese alte animale?
 
Pilda de astazi sper sa ne descopere misterul.
 
De indata ce a fost creata, oaia a descoperit ca era cel mai slab animal. Mereu ii tremura inima, nu cumva sa fie atacata de alte animale mai puternice si mai fioroase. Nu stia defel cum avea sa se apere. Se intoarse la Creatorul sau si Ii povesti ce patimea.
 
Vrei ceva ca sa te aperi?, o intreba cu blandete Dumnezeu. Da, raspunse oaia cu sfiala.
 
Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti? Oaia dadu din cap dezamagita: Cum as putea sa mananc asa din iarba frageda? Si apoi, as avea o infatisare infioratoare.
 
Crezi ca ti-ar ajuta mai degraba niste gheare puternice?
 
A, nu, spuse oaia dezaprobator. Poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si cand nu s-ar cuveni.
 
Ai putea atunci sa ai saliva inveninata, propuse Domnul cu rabdare.
 
Nici pomeneala, zise oaia. As fi urata si alungata de toti, asa cum se intampla cu sarpele.
 
Dar de doua coarne tari ce ai zice?
 
O, nu¦ Caci atunci nu m-ar mai mangaia nimeni. Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor care te ataca. Eu sa fac rau cuiva? Nu, n-as putea in ruptul capului. Mai degraba raman asa cum sunt¦
 
Noi, fiintele umane, suntem cumva asemenea oilor. Nu avem colti ascutiti si nici saliva inveninata. Pentru ca nu rautatea, ci umanitatea ne ocroteste, acea capacitate de a-i iubi pe ceilalti si de a primi iubirea pe care doresc sa ne-o ofere cei din jurul nostru. Nu duritatea ne daruieste pacea, ci tocmai blandetea, aceea ii face pe cei de langa noi sa doreasca a ne invalui cu iubirea lor. Adevarata putere a omului consta in blandetea sa.
 
Adaptare dupa o pilda din vol. Doar vantul o stie, Bruno Ferrero, colectia Istorioare pentru suflet, Editura Galaxia Gutenberg, 2007

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *