Cum trebuie sa luam anafora si ce trebuie sa stim despre ea?

Sfintitul Nicolae Cabasila ne spune: Painea care se imparte ca anafora a fost de mai inainte sfintita, deoarece a fost oferita lui Dumnezeu. Toti crestinii care merg la Biserica o primesc cu evlavie in palma lor dreapta, adancita putin, si saruta mana dreapta a preotului, care putin mai inainte a atins si a impartit Preasfantul Trup al Mantuitorului Hristos. Pentru ca s-a sfintit in intregime, de aceea Biserica noastra crede ca mana liturghisitorului transmite aceasta sfintire tuturor celor ce o ating si o saruta.
 
Lucruri esentiale pe care trebuie sa le cunoastem despre anafora:
 
– Trebuie sa se imparta in liniste si randuiala,
 
– O luam din mana preotului, iar nu de la pangar,
 
– Asezam mana dreapta peste cea stanga cu palmele deschise,
 
– Psaltii canta imnuri pe toata perioada impartirii anaforei,
 
– Trebuie s-o mancam pe stomacul gol,
 
– O consumam toata si nu o aruncam nimic din ea.
 
Sa nu uitam ca anafora se da in loc de dar (anti-doro = in greaca), adica in loc de marele dar care este Dumnezeiasca Impartasire, dar si ca un dar in plus pentru cei care s-au impartasit. Aici trebuie sa se faca distingerea ca in nici un caz nu trebuie sa se faca vreo confuzie intre anafora si Dumnezeiasca Impartasanie sau sa se considere anafora de aceeasi valoare cu Dumnezeiasca Impartasanie.
 
Sa le explicam mai pe larg:
 
a. Anafora iese din prescura care au adus-o si au oferit-o credinciosii cu scopul de a se savarsi Dumnezeiasca Liturghie. (De aceea se si numeste in greaca prósforo de la verbul prosféro, care inseamna a oferi). Prescura se face cu rugaciune si tamaie si se pecetluieste cu simbolurile lui Hristos IC XC NIKA. De aceea inca de Vineri primeste binecuvantare si nu mai este o paine obisnuita. Din momentul in care se ofera la Sfantul Altar, dobandeste o mai mare sfintire.
 
In sfarsit, indata dupa sfintirea Cinstitelor Daruri, cand partea din prescura a fost pe Sfantul Disc si pe Sfanta Masa s-a facut Trupul si Sangele lui Hristos, liturghisitorul ia discul cu painea taiata bucatele si o inalta inaintea Sfintei Mese, spunand: Mare este Numele Sfintei Treimi, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 
Aceasta este o miscare asemanatoare celei care premerge cuvintelor: Ale Tale dintru ale Tale, cand liturghisitorul inalta si face in aer semnul Cinstitei Cruci, slavoslovind cu recunostinta pe Facatorul nostru. Astfel anafora mai primeste o binecuvantare. De asemenea, unii preoti spun si o alta rugaciune scurta (nu absolut necesara, caci binecuvantarea vine prin slavoslovirea lui Dumnezeu Cel inchinat si adorat in Treime): Binecuvinteaza, Doamne, painile acestea si pe cei care se vor impartasi din ele sfinteste-i.
 
De asemenea, alti liturghisitori adauga o lauda adusa Maicii Domnului: Bucura-te, ceea ce prin Inger ai primit si ai nascut pe Insusi Ziditorul, Fecioara, mantuieste pe cei ce te maresc pe tine. In alta parte, intr-un sat din Kalavrita, am intalnit un preot evlavios, care liturghisea in fiecare zi si care, in acest moment al Liturghie, spunea: Bucura-te, ceea ce prin Inger ai primit si ai nascut pe Insusi Ziditorul, Fecioara preaslavita, neispitita de nunta, preabinecuvantata, mantuieste pe cei ce te maresc pe tine.
 
Aceste cuvinte, intr-adevar au locul lor aici, deoarece anafora simbolizeaza trupul Pururea Fecioarei. Este partea prescurii de unde a fost scos Mielul lui Dumnezeu.
 
b. Este bine ca anafora sa fie intr-un vas langa preot, astfel incat fiecare, indata dupa ce se impartaseste, sa poata lua o bucatica cu care sa-si stearga buzele si gura.
 
c. Luand anafora din mana preotului, intram in comuniune cu el, ne apropiem de el. Acesta, scaldat fiind de sfintenia si de dumnezeiescul Har (adeseori si de transpiratie, o transpiratie binecuvantata), credinciosii, care pana in acest moment erau in cealalta parte, oarecum departati, vin si se ating de el, ca si cum s-ar atinge de Insusi Hristos.
 
In acest moment preotul va arata o familiaritate discreta pentru fiecare suflet al parohiei sale, ii va heretisi dupa nume, le va ura cele cuvenite si va trimite binecuvantari celui bolnav la pat din familia sa, etc. Insa simplu, fara gesturi si prea multe zambete sau discutii, care nu-si au locul, ci numai pricinuieste intarziere. Doar cele care se potrivesc cu atmosfera duhovniceasca a Liturghiei.
 
d. De multe ori raman multe prescuri din cele pe care le-au adus credinciosii. Asta arata cat de mult participa credinciosii la marele eveniment al Dumnezeiestii Liturghii. Preotii pastreaza cateva pentru Liturghiile din cursul saptamanii, iar celelalte este ingaduit sa le ia credinciosii la casele lor. Ganditi-va cate prescuri raman la hramuri.
 
Nu este necuviincios sa le ia crestinii, insa trebuie sa le puna la masa unde stau de obicei si fac rugaciune, la masa familiei, unde toate sunt binecuvantate si sfinte, si astfel prescura, care o luam ca paine, adauga la sfintenia mesei lor.
 
Exista cazul cand o uscam putin, ca sa se pastreze mai mult. De asemenea, si anafora adusa de la biserica o putem usca, pentru a tine mai multa vreme si a lua in fiecare dimineata dupa rugaciune.
 
Traducere din greaca de Ierom. Ștefan Nutescu
 
sursa http://marturieathonita.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *