Curateste-ti cuvintele si iti vei curati si viata
Omul este singura fiinta cuvantatoare, inzestrata cu puterea, cu darul de a iubi. Potrivit referatului biblic, primul cuvant pe care l-a auzit omul a venit din partea lui Dumnezeu, Caruia i-a si raspuns omul la randul lui. La urma urmelor, un singur cuvant are Sfanta Treime sa ofere omului, un cuvant care s-a intrupat, a luat forma omeneasca ca sa fie auzit mai bine, ca sa fie si mai aproape de omul pe care l-a creat. Un cuvant care s-a coborat si la iad din aceeasi dragoste care nu suporta si nici nu accepta suferinta pricinuita omului de moartea ce a ales-o pentru pacat.
Si Hristos ramane in continuare Cuvant pentru om. Un Cuvant mai mult sau mai putin bagat in seama, un Cuvant batjocorit sau ignorat in aceeasi masura. Astazi omul are foarte multe cuvinte, care de care mai pretentioase sau mai americanizate. Insa prea des vorbeste mult fara sa spuna absolut nimic, prea des cuvanta fara sa cantareasca bine vorbele sale. Jonglam cu vorbele noastre fara sa mai cautam efectul pe care acestea il au asupra noastra sau asupra celor care ne asculta. Asa cum traim, la fel ne sunt si cuvintele: reci, fara sens, nu sunt pornite din inima si nu au un scop vesnic. De aceea si rugaciunile noastre nu sunt mai mult decat o aglomeratie de cuvinte; dar Hristos nu asteapta de la noi alocutiuni parlamentare, ci chiar pe noi insine in tacerea si in tristetea noastra.
[¦]
Prea usor ne jucam noi cu vorbele si cu viata noastra! Nu ai dreptul sa-ti irosesti cuvintele, pentru ca nu tu ti le-ai daruit! spunea Nicolae Iorga. Suntem murdari sufleteste si nu ne doare; murdarim, ranim, mintim si inselam pe ceilalti ca si un mod de viata, cu o normalitate si o dexteritate strigatoare la cer. fiecare dintre noi contribuie la daramarea, la desfiintarea acestei lumi. Curateste-ti cuvintele si iti vei curati si viata.
Din Parintele Paulin de la Putna, Iubire, spovedanie si libertate, Editura Egumenita, 2008
