L-am inchis pe Hristos in formalisme – batic, fuste lungi, sapte acatiste pe zi

Cum ne vindecam de inchipuiri? L-am inchis pe Hristos in formalisme – batic, fuste lungi, sapte acatiste pe zi -, dar tinerii-si au varsta si trairile lor. Cum ii face Biserica sa inteleaga ca au suflet pe care trebuie sa si-l vindece? Un tineret sanatos sufleteste inseamna un neam sanatos.
 
De acord! Ce pot sa zic, decat ca sunt de acord?! Numai grija mare la asta cu fustele! Astazi am auzit o pilda foarte faina, dintr-o catedrala nu de la noi, ci din alta tara. Pe bune, din alta tara! A incercat sa intre o domnisoara in biserica si isi pusese un voal la partea aceasta de picioare. Si zice custodele: E prea scurt! Trage aia de fusta. Nu, e inca prea scurt! Mai trage un pic. Nu! E inca tot prea scurt. Si zice domnisoara: Parinte, iertati-ma, daca mai trag mult in jos, se vede in sus! Trebuie sa-i invatam pe copii ca n-au de tras de haine, ci trebuie sa-si scoata din dulap hainele de care au nevoie. Clar! Nu trebuie sa veniti la biserica in reverende, ca noi. Asta ar mai lipsi! Sa-i vedem pe toti tinerii din parohie in reverenda si cu papion! Da? Deci nu la modul acesta. Dar vreau sa va spun ca tinerii trebuie invatati sa se imbrace dupa evenimente.
 
Nu te duci la intalnire cu mandra cu parul nespalat si, cand ridici bratul, cade mandra cu tot tramvaiul, si la biserica vii dat cu gel pe par, asa, zici ca-i linge vaca dimineata. Iar doamnele, grija mare! Parul valvoi flacara cauta. Iar la asta cu tinerii si sanatatea tinerilor, sa va spun ca-i alta treaba. La noi batranii sunt bolnavi la suflet. Tinerilor li se trage de la incapatanarea maturilor din sfanra biserica. Da! Avem cateva mature, mature! De cand mi s-a pus mie pata sa vorbesc despre astfel de situatii, in mintea mea automat vine-o poveste dintr-o duminica frumoasa la Brasov, care-a avut doua capete: popa prostu si ucenicii lui la fel de tampiti. Am intrat in acea biserica si o domnisoara, frumos imbracata, decent imbracata, in negru, vizibil trista, se duce catre altar sa duca farfuriuta cu prescura, lumanarea si pomelnicul, prin care-l platea pe preot macar sa se roage si sa taca din gura, nu sa devina nesimtit. Ä‚sta vede la mana fetei, cand o intinde, un inel cu o pietricica acolo, stiti, cam cum vad astia din presa acum pietrele semipretioase pe mitra si chiar cred ca alea-s de miliarde de lei! Sa le dea Dumnezeu banii de pe mitrele arhiereilor nostri! Si la un moment dat, parintele obraznicos rau – noi, preotii, avem o badaranie care stiu eu de unde ne vine, dar nu vreau sa vorbim in seara aceasta despre ea -, incepe: Nu ti-e rusine? Ce cauti cu inelul asta?, ca un cotcodac de asta batut in cap. Asa a ramas pana in zilele noastre! Deci din punctul meu de vedere, femeia era mai decenta decat vesmintele parintelui. Ce rau am fost acum! Si fata zice: Stiti, parinte – mi-a crapat obrazul, am crezut ca mor!
 
– , eu trebuia sa ma cunun astazi, dar prietenul meu a murit intr-un accident acum doua zile si am venit sa va rog sa va rugati pentru e. Inelul este inelul meu de logodna cu el. Am vrut sa zic: Mai, nesimtitule, mai nenorocitule, mai! N-am putut sa zic nimic, ca in ciuda gurii mele mari, mi-o tin din cand in cand. Si-am iesit afara. Mi se facuse rau! Mi-a fost rau de rusine! Am crezut ca acolo mor! Ies afara la aer si apar doi tineri frumosi-frumosi. Frumos imbracati! Sigur ca fata, la vreo 16 ani, nu putea sa aiba fusta sa calci pe ea si inca zece sa vina sa i-o tina, ca mantiile unora, nu dam nume. Asta venise in rochita acolo, frumos. Baiatul, frumusel si el, imbracat la patru ace. Se tineau de mana, ca nu se puteau tine de picior in biserica. Mai, si apare ucenica parintelui, o de asta cu multe otite, cu vreo sase baticuri, cu matura! Era duminica si era cu matura in mana. Da ce cautati aici? Da nu va e rusine? Imi pare rau ca era chiar moldoveanca, dar sarim peste asta. Era in Brasov povestea. Da! nu ti rusani? Si am zis: Tanti, matale ce faci aici? Eu sunt femeie a bisericii! No, asta sa faci! Sa speli WC-ul, cel mult! Spala putina acum! Nu ti-i rusine? Ce treaba ai cu copiii astia? Ei, dumneata sa nu te bagi!
 
Ba ma bag, cum sa nu ma bag?! Adica din cand in cand trebuie sa avem grija la gingasia copiilor de langa noi. Tinerii sunt foarte fragili. Intr-o noapte de inviere, cand ciocneam in Oltenia oul cu ei si ziceam: Hristos a inviat!Adevarat a inviat!, il aud pe unul dintre ei: Bai, as bea o bere, da’popa asta – adica eu – a inchis toate bodegile de jur-imprejurul bisericii. Ca le-am zis celor de acolo: Daca nu inchideti, nu invie Hristos! Clar, nu? Si a venit feciorul, a venit pa colo si cand a ajuns in dreptul meu, eu, auzindu-l ca vrea sa bea bere, am bagat mana in buzunar – stiti ca preotii au si buzunar in care se poate baga mana, da? – si i-am zis: Uite, ia niste bani sa te duci cu baietii la o bere cand se crapa de ziua! Nu, parinte, stiti ca… Nu, mai! Te duci si bei o bere cu baietii! Bine, parinte, sarut mana! Doamne ajuta. Era 3.30 dimineata, cred. La 8, apare un tip frumos imbracat, la costum, cravata si se inchina. Zic: Nu luati anafura? Nu, parinte, am luat de dimineata, ca un porc. Acum am venit sa iau ca un om. A devenit dupa aceea ofiter in armata romana si, sa stiti, chiar cred ca unul din asta e in stare sa moara pentru tara. Trebuie sa le aratam copiilor ca ni-s dragi si cand ne cer o bere, ca doar n-o sa bea, saracii, cand se vad intre ei sa povesteasca despre iubire, cate-o stacana de agheasma mare, nu?
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *