Mangaierea, atingerea sufletului

,,Trebuie’’ nu emotioneaza. ,,Trebuie’’ iti da senzatia sclaviei,
 
te face sa nu vrei sa inaintezi.
 
(arhim. Emilianos Simonopetritul)
 
Pielea se intinde pe 2000 de centimetri patrati si este imbogatita cu peste 1.500.000 de receptori senzoriali. Pielea este sensibila. Mangaierile, imbratisarile au impact emotional, psihic. Numeroase experimente au demonstrat ca, daca nu sunt atinse, animalele nu se pot dezvolta normal. De asemenea s-a putut observa in maternitati, orfelinate, spitale, indiferent ca vorbim despre copii sau adulti, ca oamenii nu se pot bucura de o buna stare de sanatate si de un echilibru psihic daca nu sunt atinsi cu dragoste. Atingerea nu numai ca decontracteaza muschii, dar are efecte antidepresive, deoarece hipotalamusul secreta endorfine. Este linistitoare, relaxanta, rupe singuratatea. Acolo se produce un transfer care decanteaza. Omul se intoarce catre sine, se aduna, incepe sa asculte. Canta si rade. Idei usoare, idei fericite ii strabat interiorul.
 
Felul in care privesti pe cineva, zambetul tau, maruntele gesturi de atentie pot aduce fericire.
 
De multe ori avem de invatat de la copiii nostri. Acum ceva vreme, un tata si-a certat fetita de sase ani pentru ca a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat cadouri. Nu prea aveau bani si s-a infuriat cand copila a incercat sa decoreze o cutie pe care sa o puna sub bradul de Craciun. Chiar si asa, micuta i-a dat cadoul tatalui ei dimineata urmatoare si i-a zis:
 
– E pentru tine, tati!
 
El s-a simtit rusinat pentru reactia pe care a avut-o, dar s-a suparat din nou cand a vazut ca pachetul e gol. A tipat la ea:
 
– Nu stii ca atunci cand faci un cadou trebuie sa fie ceva in el? Cat de putin, dar sa fie!
 
Fetita l-a privit cu lacrimi in ochi si i-a zis:
 
-Tati, nu este gol, eu am pus acolo multi pupici numai pentru tine!
 
Tatal s-a simtit rusinat. A luat-o in brate pe fetita lui si a rugat-o sa-l ierte. Acel tata a pastrat cutia aceea aurita langa patul lui, multi ani. Cand se simtea descurajat si mai ales cand fetita lui nu a mai fost, scotea cate o sarutare din cutie si isi amintea de dragostea cu care copila lui le pusese acolo.
 
Asadar sa-i intelegem pe copii si sa avem rabdare cu ei. Ei au ceva important sa ne spuna prin gesturile si cuvintele lor.
 
Hrisostom Filipescu. Asculta. Atinge. Priveste. Iasi, Editura Pim, 2015, p.170

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *