Mitropolitul Antonie de Suroj si soarecii

Intr-o perioada, cand locuiam cu mama si bunica, in apartamentul nostru au aparut soareci, initail era unul sau doi, ca apoi sa apara o multime. Ei se plimbau nestingherit prin apartament, iar noi nu stiam ce sa facem. Nu am vrut sa folosim capcane, deoacrece ne era mila de ei. Si atunci mi-am amintit ca in molitvenic exista o rugaciune/indemanare a unuia dintre sfinti catre animalele salbatice. Ea incepe cu leii, tigrii, si se termina cu plosnite. M-am decis ca ar fi cazul sa o incerc si eu. M-am asezat pe pat, in fata caminului, am luat cartea si i-am spus acestui sfant: „Nu prea cred ca aceasta ideie are sorti de izbanda, dar din moment ce tu ai scris-o, atunci la sigur ai crezut in ea. Voi spune cuvintele tale si poate si soarecele va crede, iar tu roaga-te pentru ca sa-mi reuseasca.”
 
Am inceput sa citesc. De mine s-a apropiat un soarece si s-a asezat in fata mea. L-am insemnat cu semnul crucii si i-am spus: „Stai asa si asculta!” – si am citit rugaciunea. Atunci cand am finisat, am insemnat din nou soarecele cu semnul crucii si i-am spus: „Acum du-te si spune-le si celorlati.”
 
Din acea seara nu am mai avut soareci in apartamentul nostru!
 
Din amintirile mitropolitului Antonie de Suroj
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *