N-ai suferit? Atunci n-ai iubit…

Viata nu e o petrecere, asa cum cred unii, care, dupa casatorie, se pravalesc din cer pe pamant. Casatoria este o mare intinsa, si nu stii cand te va arunca pe tarm. Te insori cu persoana aleasa cu frica si cutremur, si cu mare grija, apoi, dupa un an, doi, cinci, descoperi ca te-a tras pe sfoara.
Sa credem ca nunta ar fi un drum spre fericire este o masluire a casatoriei, asemenea unei tagaduiri a crucii.
 
Bucuria casatoriei inseamna pentru barbat si femeie impingerea impreuna a carului pe drumul urcator al vietii. N-ai suferit? Atunci n-ai iubit, spune un poet. Doar cei ce sufera pot iubi cu adevarat. Si, de aceea, tristetea este o insusire necesara a casatoriei. Casnicia, zice un filosof din vechime, e o lume infrumusetata de nadejde si intarita de napasta. Asa cum otelul se caleste in furnal, asa si omul se intareste in casatorie, in focul greutatilor. Cand va priviti casatoria de la departare, toate par minunate. Insa cand va apropiati, veti vedea ce multe clipe grele are.
 
Dumnezeu zice ca nu este bine sa fie omul singur (Fac. 2:18), asa ca i-a pus alaturi un tovaras, pe cineva care sa-l ajute in viata, mai ales in luptele sale de credinta, fiindca pentru a ti pastra credinta trebuie sa patimesti si sa rabzi multa durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Sau. El ni-l trimite, insa, atunci cand vede ca suntem gata sa suferim. Unii, de indata ce vad o piedica, o iau la fuga. Uita de Dumnezeu si de Biserica. Insa credinta, Dumnezeu si Biserica nu sant o camasa pe care s-o dai jos de indata ce ai inceput sa asuzi.
 
Casatoria este, asadar, o calatorie printre necazuri si bucurii. Cand necazurile par coplesitoare, ar trebui sa-ti amintesti ca Dumnezeu este cu tine. El iti va ridica crucea. El a fost Cel ce ti-a pus pe frunte cununa casatoriei. Dar cand Il rugam ceva pe Dumnezeu, El nu ne da de indata solutia. Ne indruma inainte foarte incet. Uneori, ii ia ani ca s-o faca. Trebuie sa cercam durere, altfel viata nu va avea inteles. Veseleste-te, insa, caci Hristos patimeste cu tine, si Sfantul Duh se roaga pentru noi cu suspinuri negraite (cf. Rom. 8:26).
 
Parintele Emilian Simonopetritul
 
Predica tinuta in biserica Sfantului Nicolae din Trikala, Grecia,
 
la 17 Ianuarie 1971, Muntele Athos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *