Noi am invatat¦
Noi am invatat: sa aprindem lumanari si sa facem avorturi; sa sfintim crengute de salcie si sa ne ruinam familile; sa construim biserici si sa traim in curvie; sa ne inchinam la icoane si sa ramanem indiferenti la suferinta altora; sa mergem la biserica si sa-i chinuim pe cei de acasa.
Oare poate sa mai continuie mult timp aceasta stare a lucrurilor? Exista o cale de iesire? Desigur! E timpul sa incetam sa traim conform constiintei, si sa incepem in sfarsit sa traim conform Evangheliei, pentru ca s-a dovedit ca nu prea ne putem baza pe constiinta noastra, iar uneori chiar e imposibil. Este timpul sa ne oprim in sfarsit sa credem in suflet si in felul nostru, deoarece sa ne hranim copiii in suflet, sa primim salariu in suflet si sa fim comod imbracati in suflet nu e prea posibil.
Este timpul sa ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos ca nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. (Mt. 7, 21). Ne-am bucurat prea devreme de renasterea credintei si prea repede am uitat ca uneori credinta, e mai rea decat necredinta, caci de fapt Hristos a fost rastignit nu de atei. Sensul credintei consta in transformarea interioara a omului, iar atunci cand un asemenea scop nu exista, credinta devine ipocrizie si fariseism, sau doar un ritual, care are scopul sa ne increada ca suntem duhovnicesti si credinciosi.
Pr. Roman Matiukov
sursa pravmir.ru
