Postul inseamna intalnirea cu foamea dupa Dumnezeu

A posti nu inseamna a flamanzi fara rost, a alerga dupa victorii nutritioniste ieftine. Exista mai multe tipuri de postitori.

 

Suntem intr-o lume care crede ca orice efort catre Dumnezeu trebuie amendat cu ironii ieftine. De aceea cred ca acum, mai mult ca oricand, postirea e un act de marturisire. Este gestul de cordialitate cu marea bogatie de daruri, inclusiv alimentare, pe care Dumnezeu ni le-a pus la indemana. A posti nu inseamna a flamanzi fara rost, a alerga dupa victorii nutritioniste ieftine. Din pricina a tot soiul de pseudospecialisti in retete alimentare ori in detoxifieri cu iz religios, omul modern a uitat ca a posti inseamna a te pregati pentru Inviere. Prin toate ale tale ca om, fiinta fragila si singuratica, unica in darurile prin care Dumnezeu te tine in viata. Sigur ca exista mai multe categorii de postitori. Este ca in atletism, unde atlet este si cel ce alerga maratonul si cel de la saritura in lungime, performanta tine de categoria la care participi. Asa si in postire, unii sunt postitori de cursa lunga, altii pe spatii mici, deloc insignifiante pentru Hristos. Pentru ca postirea sa fie valorizata pentru Imparatia lui Dumnezeu postitorul poate trece pe la duhovnic, antrenor si arbitru deopotriva, pentru ca efortul sa fie finalizat cu medalia de aur: impartasania! Pentru a sintetiza, pentru fiecare in parte, postirea este un efort personal care imbogateste Biserica. Icoanele din lacasul de cult descopera galeria de castigatori ai Imparatiei, mereu alaturi de noi, explica parintele.

 

El mai arata ca batranii bolnavi refuza sa renunte la post, iar suferinta lor este plusul de realism din care invatam ce inseamna Crucea lui Hristos.

Batranii, bolnavii, copiii nu sunt doar postitori, ci si motiv de postire. Suferinta lor sau greutatile prin care trec sunt motivari aspre ale postirii. Cand ei postesc, ingerii surad cu ingaduinta. Batranii sunt invatatorii nostri intru postire, iar copiii sunt cei mai simpatici dintre ucenici. Uite, luam postul copiilor, cel care supara cel mai ades pe neinteleptii gandirii fara Dumnezeu. Duminica de duminica, atunci cand vor sa fie impartasiti, copiii cauta sa nu manance, desi cine traieste Taina Bisericii stie ca pentru cei foarte mici retinerea de la alimentatie nu e fundamentala. Rasplata lor pentru efort nu este doar impartasirea, ci dragostea comunitatii. Slujesc in Catedrala Mitropolitana din Sibiu si vad, duminica de duminica, zeci de copii care se impartasesc sub zambetul comunitatii. Tinerii la fel, sunt priviti cu o bucurie speciala. Pentru ca pruncii si tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii, ci prezentul ei continuu. Cat priveste categoria batrani bolnavi sa stiti ca la ei avem alta problema: ei refuza sa renunte la post! Pentru cei bolnavi recomand mereu sa tina atat cat pot, boala fiind deja un efort de renuntare si recuperare a nadejdii. Ii iubesc pe cei bolnavi pentru ca rugaciunea lor tine biserica, suferinta lor este plusul de realism din care invatam ce inseamna Crucea lui Hristos, mai spune parintele.

 

Suntem sub presiunea consumismului si nu doar in ce priveste alimentele. Disting, in ultima vreme, efortul facut de o parte din populatie pentru a se hrani corect, divers si atent. Pentru multi este doar un efort financiar, sa fie la moda. Pentru altii doar un efort pentru mentinerea sanatatii. Nu spun ca este rau, dar daca acestea sunt singurele motive nu sunt decat umbre ale adevaratei postiri. Dinaintea multitudinii de pofte care ne anesteziaza dorirea de Dumnezeu suntem chemati sa invatam discernamantul. Ce anume merita trait, spre ce ne indreptam viata, ce poate si ce nu poate alcatui alimentatia noastra.

 

Postul inseamna intalnirea cu foamea dupa Dumnezeu. E ceva pierdut in mecanismul gandirii noastre. Ne-am cam pierdut dorul dupa Dumnezeu. Suntem fii risipitori, slugi la porcii stapanilor lumii acesteia. In ciuda freamatului de fals belsug, strepeziti de roscove, foamea ne aduce aminte de Tatal ceresc care ne asteapta. Rostul postului nu este a face foamea, ci a invata din foame despre dragostea Lui, Tatal cel asteptator. 

 

Pr. Constantin Necula