Sa nu uitam sa fim¦ingeri!

Majoritatea dintre noi suntem convinsi ca ingerii intr-adevar exista, doar ca nu fiecare este pregatit sa-l vada drept inger si pe aproapele sau, sau el insusi sa fie un mesager ceresc in aceasta lume. Daca am privi la fiecare om ca la creatia lui Dumnezeu, atunci sarcina noastra intr-adevar ar fi sa devenim ingeri pentru cei din jur. 
 
Exista o frumoasa istorioara in acest sens. Dupa marturisire duhovnicul isi intreaba fiul duhovnicesc. 
 
 -Cate aripi are un inger?  
 
– Doua.
 
– Iar un serafim?
 
– Șase.
 
– Iar un om, stii cate aripi are?
 
– Nu stiu, parinte.
 
– Omul  poate avea foarte multe. Cat de multa dragoste are, atat de multe aripi…
 
Dragostea…ce este oare? Raurile iubesc marea, marea isi iubeste raurile, pentru ca ele sunt in comuniune. Mlastina in schimb se iubeste doar pe sine insusi, ceilalti nu o pot indragi, poate doar cu exceptia broastelor. Apa mlastinei stagneaza, acelasi lucru se intampla cu viata si sufletul nostru. Oamenii care traiesc doar pentru sine insusi, sau cel mult pentru apropiatii lor, sunt asemenea mlastinilor: nu poti nici sa bei aceasta apa, nici sa te speli cu ea. Doar pentru oracaitul broastelor si ramane buna. Aceasta nu e dragoste…
 
Trebuie sa exista in noi o ardere a inimii indreptata catre celalalt, cand sufletul nostru nu-si gaseste linistea pana nu va putea fi de folos celui care are nevoie de mila, compasiune si sprijin. 
 
Dragostea nu este „al meu” si „pentru mine”. Dragoste este de la Dumnezeu si pentru Dumnezeu. Izvorul dragostei este mereu Dumnezeu, iar omul daca va dori poate fi purtatorul dragostei, devenind intr-adevar un inger, un mesager al lui Dumnezeu catre ceilalti. 
 
Nimic viu in lume nu poate exista separat, prin sine insusi, doar in iad este posibil acest lucru. Cu regret insa lumea noastra devine asemenea iadului. Si stiti de ce? Oamenii nu mai vor sa fie asemenea ingerilor, nu mai vor sa imparta din dragostea primita in dar, vor sa o pastreze doar pentru sine insusi… 
 
Cu totii ar trebui sa tindem sa fim ingeri, adica slujitori si sprijinitori pentru aproapele nostru. Intalnind alti oameni pe calea vietii ai putea sa-i intrebi: ar vrea sa traiasca de pe acum in rai sau in iad? La sigur ca putem intalni si din acei care vor zice ca prefera iadul, caci prea multi astazi prefera raul si dezumanizarea.  Insa atat cat in lume vom avea si ingeri printre oameni, Dumnezeu ne va mai da putere sa ne opunem raului. 
 
Dragostea reprezinta facerea de bine. In masura in care am daruit altora, i-am ascultat, i-am sprijinit, am suferit alaturi de ei, intr-atat suntem a lui Dumnezeu.
Fiecare dintre noi putem sa aducem putina lumina si bucurie. Sa aprindem lumanarea sufletului nostru si atunci in lume va fi mai putin intuneric.
 
Oare cum ar fi intreaga omenire, daca tot mai multi dintre noi am alege sa fim ingeri ai dragostei, ai dragostei sfinte care pe toate le vindeca si transforma totul intr-o lume noua, a frumusetii si bucuriei sfinte. 
 
Natalia Lozan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *