Spune-mi cum ai murit, ca sa-ti spun cum ai trait
Sunt profesor pensionar. Imi amintesc de tatal meu care, dupa 18 luni de spitalizare, din cauza cancerului de ficat, a ajuns in moarte clinica. Familia mea a fost chemata sa-l ia acasa de urgenta, cu cateva clipe inainte de a ajunge la morga.
In timp ce tatal meu era plans de familie, in salon intra bunicul meu (socrul celui aflat intre viata si moarte) cu o bucata de vata sfintita de la Cuvioasa Parascheva si, fara sa se jeneze de prezenta doctoritei, il mangaie, punand vata in buzunarul pijamalei, spunandu-i ca se va face bine si ca il asteapta pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Inainte de acest gest, m-a mustrat, fiindca am cheltuit averea pe medicamente, uitand-o pe Sfanta Parascheva, care te scoate din morti.
Apoi, bunicul ne-a certat pe toti, nonverbal, cu degetul aratator, dupa care ne-a iertat cu o invitatie pe 8 septembrie si s-a grabit sa nu piarda trenul. Uluiti de gesturile, cuvintele si mai ales de credinta bunicului, toti au meditat la faptul ca batranului i s-a intamplat ceva.
Brusc, toti s-au dezmeticit, auzind o voce slaba: Mi-e sete!. Era tatal meu. Doamna doctor ne-a indemnat sa-i dam orice: O fi ultima dorinta… si nu ma mai intrerupeti, deoarece lucra la biletul de externare.
Toti erau speriati, pentru ca se stia de ultima luna de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de cadavru, imbracat cu o foita subtire de piele. Totusi i-am dat sa bea, apoi a cerut sa manance, sa se plimbe la aer. Dupa 5-6 minute, cand erau in usa, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvant fiind: agravant), a sarit speriata, intreband: Ce-ati facut?…cum l-ati luat?… ce-a mancat?… ce-a baut?… dar, batranul acela… ce-a facut, ce i-a dat?…
Dupa ce afla de vata sfintita de la Cuvioasa, doamna doctor constata ca este o minune dumnezeiasca si propuse reluarea analizelor. Apoi, s-au adunat medici din Iasi, Bucuresti, Cluj, Timisoara si au recunoscut minunea. A venit acasa cu timol 2 – de nou-nascut -, dupa care a mai trait 22 de ani, murind spovedit, impartasit, cu lumanare aprinsa si cu cei dragi in jur.
Mentionez cuvintele marelui arhimandrit Cleopa Ilie: Stiti cat de mare poate fi minunea de care ati putea avea parte?… Cat de mare va este credinta! Spune-mi cum ai murit, ca sa-ti spun cum ai trait. De admirat credinta puternica, adevarata, in puterea si dragostea lui Dumnezeu si a sfintilor, pe care a avut-o bunicul meu.
Elena Eugenia
