Daca mor inaintea ta¦
Daca mor inaintea ta, fa-mi o favoare, prietene: plangi cat vrei, dar nu te supara pe Dumnezeu ca m-a luat. Daca nu vrei sa plangi, nu plange. Daca nu reusesti sa plangi, nu iti face griji. Daca vrei sa razi, razi. Daca cineva iti spune ceva despre mine, asculta si crede ce iti spune. Daca ma lauda prea mult, nu da importanta. Daca ma critica prea mult, apara-ma. Nu uita ca nu am fost un sfant, insa toata viata am incercat sa fiu mai bun. Daca simti tristete si vrei sa te rogi pentru mine, poti sa o faci; chiar voi avea nevoie de rugaciunile tale. Daca vrei sa vorbesti cu mine, vorbeste cu Dumnezeu si eu te voi auzi. Din cand in cand mai spune-I lui Dumnezeu ce faci; eu nu voi fi langa tine, insa tot timpul voi fi bine atunci cand voi sti ca esti fericit, prietene.
Daca te-am ranit vreodata, adu-ti aminte ca am fost om neputincios, cu slabiciuni si scaderi, dar ca m-am luptat mereu sa le depasesc si sa repar ce am ranit pentru ca prietenia noastra sa fie una adevarata. Iar daca vreodata ti-am fost de folos, sa-ti aduci aminte de mine cu drag si sa cauti si tu la randul tau sa oferi ajutor oricarui om pe care il vei intalni. Fii lumina pe cale oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice rana, picior pentru cel schiop, hrana pentru cel flamand, imbracaminte pentru cel gol, dar mai ales imbraca in dragoste pe cel lipsit de mangaiere; nu este sentiment mai frumos si mai inalt ca acela de a sti ca ai imbogatit in dragoste pe aproapele tau. Si atunci cand ai facut totul cu daruire, sa nu astepti sa primesti inapoi de la oameni, nici rasplata, nici laude: vede ochiul Tatalui Ceresc si El iti va rasplati tie dupa cata dragoste ai pus in tot ce ai facut. Iar de va fi nevoie, chiar sa te jertfesti pentru aproapele tau pentru ca aceasta este iubirea suprema, jertfa si devotamentul pana la sacrificiu.
Iti multumesc, prietene, ca mi-ai fost alaturi in clipele fericite din viata mea, dar mai ales in momentele de grea incercare. Iti multumesc ca m-ai acceptat cu toate ale mele si ca m-ai iubit fara vreun interes. Iar cand va fi sa-ti iei si tu ramas bun de la viata, sa nu te temi, fiindca cu o moarte toti suntem datori, odata tot trebuie sa platim aceasta datorie. Moartea insa nu ia lumina de la cel credincios ci numai stinge lampa, deoarece se ivesc zorile; ea este numai poarta dintre cele doua lumi; cade cortina peste lumea cea mica si se deschide pentru nemarginit, pentru lumea cea fara de sfarsit. Si atunci doar un singur lucru mai avem de indeplinit: sa-I daruim Stapanului sufletul nostru, pentru ca El a avut incredere in noi ca I-L vom duce inapoi in aceeasi stare de neprihana pe care am avut-o la inceput. Insa pana atunci tu sa traiesti pe pamant, ca si cum nu ai fi, dar la plecare sa lasi un gol in urma ta; sa fii o pilda pentru cei ce au ramas pe pamant.
Sa-ti aduci aminte cu drag de prietenia noastra de pe pamant si sa ai nadejdea ca ea se va desavarsi in Cer. Crezi in lucrurile acestea? Atunci roaga-te pentru ca amandoi sa fim bine si sa ne revedem mai tarziu cu bine. Un singur dor imi mai arde in suflet, prietene: sa-L slavim impreuna pe Hristos, pe vecie!
sursa ortodoxia.md
