Hristoase al meu, eu nu stiu carte¦

In 1960 eram diacon la mitropolia din Tesalonic si am mers la o librarie religioasa ca sa iau o carte: inauntru l-am intalnit pe parintele Leonida, predicatorul de atunci al Sfintei Mitropolii.
 
N-au trecut nici doua minute si a intrat o batranica, in jur de 75 de ani. A dat buna ziua, a luat binecuvantare de la parintele Leonida si a cerut o Biblie. Parintele Leonida a intrebat-o:
 
– Stii sa citesti, maicuta?
 
– Nu, a raspuns batrana.
 
– O cumperi ca s-o faci cadou copiilor sau vreunui nepot?
 
– Nu, nu! a raspuns batrana.
 
– Atunci ce faci cu ea daca nu stii sa citesti? O pui la icoana?
 
-Nu, nu.
 
– Atunci?
 
– Parinte, o iau ca dimineata si seara sa stau in fata icoanei lui Hristos cu candela aprinsa, s-o deschid la inceput si sa-i zic Domnului: Hristoase al meu, eu nu stiu carte, insa toate cate sunt scrise pe pagina aceasta sa mi le pui intai in inima (si a aratat locul inimii), apoi in minte (si a aratat fruntea) si sa ma luminezi sa spun cele scrise intai copiilor si nepotilor mei, iar dupa aceea tuturor celor care inseteaza dupa cuvantul Tau.
 
Putin timp am ramas fara glas de uimire, apoi parintele Leonida a binecuvantat acel suflet fericit si i-a daruit un Nou Testament.
 
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, p.153-154

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *