Il iubesti? Iti este duhovnic. Nu-l iubesti? L-ai transformat in aparat de dezlegat pacate. Nu-l ai¦.

Dragii mei, multi crestini se spovedesc, dar putini au duhovnic.. Multi crestini cauta preoti cunoscuti, de preferinta ieromonahi (calugari), merg la ei, se spovedesc, apoi se lauda la altii: „Am duhovnic pe cutare”. Dar dintre acestia, putini au cu adevarat duhovnic..

Știti de ce? Pentru ca pana ce nu iubesti preotul care iti dezleaga pacatele si te impaca mereu cu Dumnezeu, pana ce nu iesi de la spovedania ta rugandu-te cu o lacrima la coltul ochilor: „Da-i Doamne zile multe cu sanatate”!, nu ai duhovnic!

 

Ne-am obisnuit sa cumparam si sa vindem totul. Suntem convinsi ca totul are un pret. Poate.. Și duhovnicii au pret: ii putem cumpara cu dragostea noastra. Ce vreau sa spun? Il iubesti? Iti este duhovnic. Il ai. Nu-l iubesti? L-ai transformat in aparat de dezlegat pacate. Nu-l ai.

 

Da’ de unde sufletul meu atata dragoste? Tre’ sa-i iubim pe toti: patria IN si glia PE CARE ne nastem, poporul din care facem parte, Biserica nationala, familia, prietenii.. Mai vine si Hristos cu pretentiile Lui: vrajmasii.. Da’ cat mai putem iubi si noi? Auzi colo.. sa iubesti si duhovnicul..

 

Suntem zgarciti in dragoste. Ni se cere atata dragoste.. Iar noi nu stim sa iubim decat persoana intai. EU, PE MINE MĂ, MIE IMI, AL MEU, DE LA MINE, PENTRU MINE, SPRE MINE, DINSPRE MINE.. Subiect, complemente, s-a blocat gramatica la persoana intai singular! Totul se invarte in jurul meu. Sunt buricul lumii. Vai de capul acelei lumi al carei buric sunt eu.. Ne agonisim iadul cu mana noastra, noi ne-o facem, nu altii! Ce va fi iadul? Un loc negru, puturos si plin de flacari, in care voi ramane IN SFÂRȘIT SINGUR PE VEȘNICIE, AȘA CUM IMI PLACE! EU vrem, EU vom avea!

 

Da, dragilor, de nu vom scapa de egoismul nostru contro-evanghelic, vom ajunge in locul singuratatii vesnice..

 

Și atunci? Cum sa iubim? Singuri, bineinteles, nu putem. „Fara Mine nu puteti face nimic”, zice Domnul nostru. Mai ales ca „Dumnezeu este iubire”. Ne da El cantitatea de iubire necesara mantuirii noastre. Și aceasta cantitate va creste mereu, daca vom dori-o, sau se va diminua pana la disparitie, daca vom fi dezinteresati de ea. „Caci CELUI CE ARE I SE VA DA ȘI-I VA PRISOSI, IAR DE CEL CE NU ARE, ȘI CE I SE PARE CÄ‚ ARE SE VA LUA”! Dupa ravna voastra fie voua..

 

In concluzie, duhovnicul nu este acel preot plin de calitati pe care ni-l imaginam noi. El este preotul acela discret, linistit, care ne baga in Rai pe tacute, fara mare galagie, preot pe care noi il iubim. Ii stim dorinta lui cea mai fierbinte, mantuirea noastra, si tocmai de aia il iubim. Cand am ajuns sa iubesc duhovniceste preotul la care ma spovedesc, atunci IN SFÂRȘIT AM DUHOVNIC. Pana atunci, nu.

 

Nu-i nevoie sa ne cataram pe munti precum calugarii de la Meteora ca sa gasim duhovnic. Dumnezeu mi l-a trimis deja. Preotul meu de parohie, saracul, cu banalitatea lui, cu simplitatea lui, el imi este duhovnicul trimis de Dumnezeu. Cu mine insumi trebuie sa lupt, pe muntele iubirii trebuie sa ma catar, nu pe Meteora.. Eu sunt problema, nu preotul. Preotul meu de parohie cuprinde atata Duh Sfant in inima sa, ca daca as putea sa vad ceea ce nu se vede in viata asta, as orbi ca Saul! Dar eu nu vad pentru ca doar iubirea deschide ochii inimii. Trebuie sa castig iubire. Asta trebuie. Hai, la treaba, ce mai asteptati?

 

Domnul sa va ajute, manca-v-ar Raiul sa va manance!

 

Preotul Sorin Croitoru