Mai rau decit a fi vorbit de rau este a fi vorbit de bine, doar de bine…
A suferi atunci cand afli ca ai fost vorbit de rau e un lucru normal. Nu e normal sa suferi ca si cum asta s-ar fi intamplat chiar atunci, de parca tu ai fost altul pana la aceasta veste neplacuta. Suntem aceiasi indiferent de ce vorbeste lumea, iar faptele noastre nu se schimba in functie de comentariul pe care il primesc: ele sunt rele sau bune doar in raport cu Dumnezeu.
Sunt foarte multi oameni care se protejeaza de vorbirea de rau. Acest fapt le confera un confort launtric. Altii merg mai departe – se inconjoara doar cu oamenii care ii lauda. Totusi, dincolo de ceea ce simt si cred ei despre sine, acesti oameni raman ceea ce sunt, iar faptele lor, care scapa de judecata oamenilor, nu vor scapa de judecata lui Dumnezeu.
Exista oameni care se cred mai buni prin comparatie cu altii mai rai, mai bine zis, pe care tot ei ii considera mai rai. Nu este o mai mare amagire decit sa te judeci prin comparatie, se pare ca tot raul in lume a venit de la faptul ca oamenii au inceput sa se compare intre ei, caci comparatia e inceputul invidiei, al inaltarii de sine si al disperarii, pacatele de care au cazut Cain, Iuda si insusi Satan.
A fi vorbit de rau nu e cel mai rau lucru. Mai rau decit a fi vorbit de rau este a fi vorbit de bine, doar de bine. Vai voua cind toti oamenii va vor vorbi de bine, a zis Hristos. E normal ca in viata sa fim vorbiti si de rau, si de bine, dar cei vorbiti de bine sint mai expusi pericolelor decit cei vorbiti de rau.
Daca ati auzi cu cite laude sint inconjurati oamenii rai de cei ce maninca la mesele lor! Cu siguranta nu exista nici un om rau in lume care sa nu fie vorbit de bine macar de cineva, dupa cum nu exista nici un om drept care sa nu fie hulit chiar de cei din casa sa.
In aceste conditii, cum sa deosebim oamenii rai de cei buni dupa vorbele care se spun despre ei? Daca cei buni ajung sa fie vorbiti de rau, iar cei rai sint inconjurati de laude, cum vom cunoaste adevarata masura a omului?
Omul se cunoaste dupa felul cum reactioneaza la defaimare, dar si la lauda. Cel care se indulceste din laude, negresit se va amari cind va auzi ca e vorbit de rau. Insa omul care se cunoaste pe sine, care isi cunoaste faptele si lucrarea, omul care asteapta judecata lui Dumnezeu, stiind ca doar El unul cunoaste totul despre toti, un astfel de om nu se intristeaza atunci cind e vorbit de rau, pentru ca nici de laude nu se indulceste.
Oamenii sint lingusitori din fire, de aceea majoritatea oamenilor traiesc fara sa afle vreodata ce vorbesc despre ei in lipsa lor prietenii si casnicii. Atunci cind se intilnesc, toti isi zimbesc si se saluta, chiar daca mai inainte te-au birfit. Inclinatia spre lingusire si minciuna ii face pe oameni sa creada ca cei cu care intra in legatura au o parere buna despre ei. Din aceasta cauza noi insine ajungem sa avem o parere prea buna despre noi. Dar citi ajung sa-si piarda cumpatul atunci cind afla ca au fost tradati, mintiti, vinduti chiar de cei pe care i-au crezut prieteni. Lucrul acesta nu s-ar intimpla daca fiecare dintre noi am judeca decent despre noi insine, daca nu am pune un pret prea mare pe propria noastra persoana.
Daca vrei sa stii cit de tare te poate rani vorbirea de rau a altora, vezi cit de mult te incalzesc laudele. Pentru ca de laude au parte toti, dar de vorbire de rau doar cei care pot duce.
