Monologul lui Dumnezeu

M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

 

Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

 

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui: Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.

 

Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

 

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.

 

Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

 

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.

 

Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, iar Eu am asteptat.

 

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

 

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat¦ Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.

 

Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata¦ Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.

 

Te iubesc atat de mult incat te voi rabda!

 

Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.

 

Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

 

Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos ! Al tau, Dumnezeu.