Nu permiteti gandurilor rele sa va cuprinda…
Suferintele iti aduc niste intelepciuni adanci si te fac sa te gandesti serios la mantuirea ta. Dar va dati seama cine ne pazeste pe noi? Ingerul pazitor il face praf si tandari pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. Ingerul pazitor este in misiune. Lupta este intre ei si castiga acela de partea caruia suntem noi cu faptele noastre. Si nu ne-ar fi rusine sa-l parasim pe ingerul pazitor, sa-i dam castig de cauza diavolului, dusmanul ingerului, dusmanul nostru, cu nepasarea, ba si cu caderi directe? Si totusi, Dumnezeu, in mila Lui, ne-a dat putinta sa ne ridica prin spovedanie.
E o ingaduinta continua pentru salvarea fiilor Lui, oamenii. Asa ca, pentru faptul ca sunt impietrit cu inima, nu mai merit nimic. Inima trebuie sa fie flexibila continuu, nu piatra! Inima calda, fierbinte. Nu permiteti gandurilor rele sa va cuprinda. Daca vin, goniti-le cu rugaciunea, fara meditatii prea multe la rugaciune.
Unul impingea in usa si dracul impingea si el pe partea cealalta sa intre la el. Iar asta zicea: Doamne miluieste! cu jumatate de gura, superficial. In sfarsit, dracul deschidea mai mult usa sa intre la el. Daca a vazut ca intra dracul, a suspinat din adanc: Doamne nu ma lasa! si indata a disparut dracul. Si plangea. Si a aparut Mantuitorul: Doamne, de ce nu m-ai ajutat?. Cand m-ai chemat cu adevarat, te-am ajutat!
Melcul merge incet, dar merge cu casa cu tot. Te rogi incet, te rogi tainic, dar roaga-te din inima, ca altfel este numai spoiala, nu rugaciune.
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvant despre bucuria duhovniceasca, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 200-201
