Nu ramaneti numai la cainta, ca nu e de ajuns
Nu ramaneti numai la cainta, ca nu e de ajuns. Si Iuda s-a cait. Dar la ce i-a ajutat? Si s-a cait, si a aruncat banii, nu? Foarte multi raman aici: ca ce-am facut?, ca nu mai sunt vrednic, puteti sa ma trimiteti acasa, ca nu mai merit haina asta, nu mai merit sa fiu sotia ta, uite ce-am facut:, si invers.
Nu, nu, nu! Nu trebuie sa o iei numai dupa mintea ta. Asta este numai o cainta care ii stoarce si-i usuca. Cainta asta trebuie sa mearga mai departe, sa mergi la preot, sa-ti marturisesti pacatele, sa vad ca ai dorinta de a te indrepta, de a te impotrivi: parinte, mi-e si rusine sa va spun ce am facut, nici nu mai vreau sa calc pe acolo, Doamne, sa nu cumva sa ma lasati!, nu cumva sa-mi inchideti usa, arata puterea de lupta, arata impotrivirea la pacat, ura fata de ce ai putut sa faci.
Deci adevarata penitenta vine dintr-un sentiment insotit nu numai de cainta, ci si de impotrivire la pacat, din dorinta de indreptare: Doamne, iarta-ma!, si vrei sa-ti indrepti viata si vrei sa dovedesti lucrul acesta.
Pparintele Amfilohie Brinza, duhovnicul manastirii Diaconesti
