Povestea firului de ceapa
Nu e decit o poveste, dar o poveste foarte frumoasa, pe care o stiu de cind eram fetita mica de la Matriona, bucatareasa noastra. Asculta:
A fost odata ca niciodata o femeie rea si amarnica la suflet. Si femeia aceea a facut umbra pamantului si, implinindu-i-se sorocul, a murit. Si murind n-a lasat dupa ea nicio fapta buna. Dracii au pus atunci gheara pe ea si au aruncat-o in iazul de foc. Iar ingerul ei pazitor sta pe mal si-si tot framanta mintea: Oare ce fapta buna o fi savarsit in viata ei?
Si, aducandu-si aminte, se duce el si-i spune lui Dumnezeu:
– A smuls din gradina un fir de ceapa si l-a dat de pomana, a miluit o biata femeie saraca.
– Ia firul cela de ceapa, zise Dumnezeu, si da-i-l sa se agate de el si pe urma cauta s-o tragi afara. Daca izbutesti s-o scapi, sa vina aici, in Rai, iar daca s-o rupe firul de ceapa, sa ramana unde se afla acum.
Ingerul a coborat degraba in Iad si a zis, intinzandu-i firul de ceapa:
– Apuca-te vartos de el, femeie, si eu am sa te scot afara. Si a inceput sa traga binisor de fir pana ce a scos-o aproape toata din Iad. Dar ce sa vezi: ceilalti osanditi, cand au prins de veste ca ingerul vrea s-o scape, s-au agatat si ei de ea, sa-i traga si pe ei afara. Scorpia de femeie insa, haina cum era la suflet, a inceput sa dea din picioare si sa urle:
– Pe mine vrea sa ma scoata, nu pe voi, ceapa-i a mea, nu a voastra!
Nici nu a apucat sa termine si firul de ceapa s-a rupt. Femeia a cazut in Iad si arde si acum in focurile Gheneei. Ingerul a izbucnit in plins si a plecat.
Extras din Fratii Karamazov, F.M. Dostoievski
