De ce imi vin ispite in vremea rugaciunii?
In vremea rugaciunii vin asupra noastra atata ispite, ca ni se pare ca avem mai multa pace si liniste cand nu ne rugam! E o veche si bine-stiuta viclenie a dracului, care ne-aduce gandul ca ne merge rau fiindca ne rugam, si de nu ne vom mai ruga, ne va fi mult mai bine. Slava lui Dumnezeu ca dracu nu-i prea mintos, si-i sarac in momeli!
Cand nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mal, care indata ce-i rascolit se tulbura. Asa rugaciunea rascoleste sufletul si scoate la iveala relele de care-i ispitit. De staruim intr-insa cu rabdare, ispitele se risipesc si incet-incet vom starpi cugetele rele care rasar in noi.
De unde vin aceste ispite? De la draci.
Daca vin de la draci, cum poate rugaciunea sa ne curateasca, de vreme ce izvorul lor e in afara noastra? Nu vom fi pururi razboiti de draci? Cu adevarat, ispitele vor dainui, dar nu in suflet, ci in afara lui. In sufletul curatit prin rugaciune nu-si mai afla hrana rautatii lor si surghiunite si vlaguite nu ne mai razboiesc ca mai inainte. Iscodit-au faradelegi si au pierit cand le iscodeau, ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui” (Psalmul 63, 6-7).
